Biserica evanghelică fortificată Sf. Nicolae din satul Cloașterf

Biserica evanghelică fortificată Sf. Nicolae din satul Cloașterf

După cum menționează izvoarele, localitatea Cloașterf este atestată în jurul secolului al XIII-lea, odată cu venirea sașilor. Satul a cunoscut de-a lungul timpului mai multe denumiri. Prima dintre acestea a fost ,,Villa Nikolai” care, împreună cu satele Criț și Meșendorf, făcea parte din Abația Cârța inițial, ulterior, în jurul anului 1500, trecând sub protecția scaunului Sighișoarei. Totuși, denumirea cea mai cunoscută este cea germană, de ,,Cloașterf” folosită și în prezent.

Analizând localitatea din punct de vedere geografic, putem observa că aceasta se află în apropierea drumului european E60 (2 kilometri), la nord învecinându-se cu satele Mihai Viteazu și Daia (com. Apold-face). Localitatea Cloașterf old-face parte din teritoriul administrativ al comunei Saschiz, având o suprafață, în intravilan, egală cu 32 ha.

Comunitatea locală se mândrește din anul 1353 cu Biserica Evanghelică fortificată, care poartă hramul Sfântului Nicolae. Din vechea biserică s-a păstrat până astăzi doar cristelnița, restul edificiului fiind distrus.

Ansamblul bisericii fortificate Cloașterf conține:

- Biserica fortificată

- Zidul de incintă

- Turnurile de apărare

- Locuința preotului

Numele localității Cloașterf provine de la hramul bisericii: Sf. Nicolae. După ce vechea biserică a fost distrusă, ea a fost reconstruită între anii 1521- 1524 , când se s-a ridicat și întregul ansamblu ce dăinuie cu strășnicie până în zilele noastre.

Biserica fortificată din Cloașterf este un monument de o deosebită importanță pentru comuna Saschiz. Construcția bisericii a fost finalizată în anul 1524, mărturie a acestui lucru fiind inscripția aflată pe unul din pereții edificiului: 1524 a fost terminată construcția prin mine Stephan Ungar, zidar din Sighișoara”. Se pare că această inscripție este cea mai veche și singura cunoscută care conține numele complet al unui meșter din Transilvania.

Ansamblul fortificat al bisericii evanghelice se numără printre cele mai omogene din Transilvania, fiind opera cunoscută a unei singure perioade de construcție. Este o biserică de tip hală, cu nava acoperită de o boltă stelată cu nervuri, corul având aceeași înălțime. Contraforturile ce sprijină la exterior zidurile sunt închise în partea superioara cu arce plate ce ascund gurile de tun, deasupra lor fiind poziționate multiple abajururi. Pe latura nordică a corului se află sacristia boltită cu arce semicilindrice dispuse pe orizontală. Intrarea în edificiu se old-face prin porticulul de vest, încheiat în arc plat pe consolă și prevăzut cu o hersă (grătar cu glisare verticală). Contraforturile ce flanchează intrarea au aspectul unor piloni masivi și preponderent alipiți laturii de vest. În interiorul bisericii se află barbacane de lemn din sec. XVI-XVII. La fel ca în majoritatea bisericilor evanghelice, se regăsesc strane și bănci destinate enoriașilor. La etaj erau rânduite stranele pentu tineret. Pe strane se pot observa picturi ce pot fi considerate picturi fanteziste”.

În anul 1716 pictorul Andreas Hermann din Sibiu realizează un altar în stil baroc. Deasupra altarului se află orga care datează din 1832.

Conform tradiției din bisericile evanggelice, întâlnim și aici placa cu numele sătenilor decedați în lupte; în cazul bisericii din Cloașterf, eroii din cele doua războaie mondiale.

O scară duce deasupra bolții bisericii de unde poate fi observată șarpanta de susținere a acoperișului, “o adevărată țesătură de bârne groase”. Corul și sala sunt acoperite de un nivel de apărare.

Odata cu biserica s-a ridicat și incinta patrulateră cu turnuri la fiecare colț, acoperite în interior, pentru a nu oferi dușmanilor prilejul de a incendia sau distruge ansamblul. Intrarea se old-face prin partea sudică, în vecinătatea turnului. Între anii 1916- 1919, în colțul de sud al incintei se construiește paracliserul și turnul Clopotniță.

Până la plecarea sașilor, satul Cloașterf era denumit și “Mica Vienă”.O vorbă spunea “că în șurile cloștorfenilor puteai întoarce tractorul cu remorca”, ceea ce arată că populația așezării era destul de înstărită și cu foarte multe proprietăți.

Mai multe informații despre satul Cloașterf aflați din Monografia comunei Saschiz: http://www.saschiz.ro/pagina/monografia-comunei-saschiz